Republica Moldova se află la o adevărată cotitură istorică, aceea de a avea în curând o conducere democratică. Aceasta depinde foarte mult cât de puternic se vor menţine împreună cei patru lideri democraţi, pentru a rezista tentaţiilor comuniştilor de a-i destrăma. Nemaivorbind de faptul că marea bătălie din cadrul Alianţei se dă între Vlad Filat şi Marian Lupu.

În această situaţie s-a pomenit Victoria Tighineanu, cetăţean al R. Moldova, căreea nu i s-a permis să intre în ţară împreună cu copii săi, Andrea şi Dan Stoica-Tighineanu. Motivele invocate de către grănicerii de la aeroport au fost acelea că numele lui Dan, copilul cel mai mic, de numai 7 luni, nu figurează în paşaportul moldovenesc al mamei sale. Spre deosebire de fiica sa Andrea, băiatul are doar paşaport românesc şi un titlu de călătorie european. Cu mare dificultate, echipa Jurnal TV a reuşit să discute cu Victoria Tighineanu prin geamul care o separă de teritoriul R. Moldova.

Acum 60 de ani, când puterea sovietică a organizat cel de-al doilea mare val al deportărilor staliniste, în întreg ţinutul basarabean se instaurase teroarea şi frica. Valul deportărilor a lovit dureros în tot ceea ce însemna intelectualitate, om înstărit sau gospodar.

Mama Silviei Petruşcu înainte de deportare, Cotiujenii Mari

Drumul către acea direcţie pe care nimeni dintre cei deportaţi n-ul cunoşteau, se apropia tot mai mult. În spatele acestor familii au rămas pământurile lor, casele la care au muncit o plină viaţă şi cei mai apropiaţi, care rămăseseră cu inimile îndurerate. Ce îi aşteaptau pe aceşti arestaţi, care acum câteva săptămâni, erau fruntaşi în sat, cei mai erudiţi şi cei mai devotaţi oameni ai acestui petic de pământ? Călătoria Silviei Petruşcu, alături de consătencele ei din acelaşi vagon, abia începuse. Acolo unde au expulzat-o societicii era să-şi petreacă întreaga sa copilărie şi tinereţe.   

Silvia Petruşcu la 15 ani, Cotiujenii Mari

Cei mai înstăriţi 43 de ţărani, 35 de intelectuali şi politicieni şi 15 funcţionari care au opus rezistenţă regimului comunist, au fost deportaţi într-o singură noapte. Din satul meu de baştină, Cotiujenii Mari, Şoldăneşti, la 13 iunie 1941, 53 de copii au rămas speriaţi când militarii le-au năvălit casele şi au fost forţaţi să pornească într-o direcţie necunoscută, despărţiţi de familii. Unul dintre aceşti copii a fost şi Silvia Petruşcu, care la numai 15 ani a cunoscut durerea şi frigurile Siberiei. De ea puţină lume îşi mai aduce aminte, însă notiţele ei scrise la întoarcere în casa părintească au rămas o comoară în amintirea tinerii generaţii.

Serghei Gurgurov (35), dupa patru ani in detentie a obtinut castig de cauza la CEDO.

„Am fost arestat de către cinci poliţişti precum că aş fi furat nişte telefoane mobile, ca mai apoi să fiu torturat pentru a recunoaşte o crimă pe care nu am săvârşit-o. M-au legat de mâini şi de picioare şi atârnam pe o bară ca vita. Oricum, declaraţii false nu am semnat, apoi au trecut la măsuri mai drastice. M-au curentat până îmi pierdeam cunoştinţa, iar când îmi reveneam, bătăile reîncepeau…” Aşa îţi aminteşte Serghei Gurgurov coşmarul trăit în detenţie acum patru ani. Deşi se află în eliberare, torturile i-au schimbat totalmente viaţa şi l-au lăsat în invaliditate şi incapacitate de muncă. Aceste fărădelegi nu au putut fi trecute cu vederea de către CEDO, care a condamnat recent R. Moldova.

Ana şi Maria, două surori care, actualmente, se află la un centru temporar pentru copii din Chişinău, au fost repatriate din Federaţia Rusă. Soarta le-a reîntros în Moldova de unde plecaseră când aveau doar şapte ani. Ele nu-şi mai aduc aminte de copilăria de aici. Părinţii au decedat, iar mătuşa lor le-a dat la o casă de copii din Rusia. Fetele sunt în aşteptarea cetăţeniei Republicii Moldova. Deşi s-au reîntros în Moldova, ele se simt străine în ţara lor de baştină, unde nu au pe nimeni aproape.

Natalia Ghilascu

Oficialii europeni s-au arătat „slabi de înger”, lăsându-se purtaţi cu vorbe dulci de către conducerea comunistă. De dragul „stabilităţii”, ei au încercat în repetate rânduri să convingă opoziţia să voteze preşedintele comunist. Analistul politic român, Dan Dungaciu, afirmă pe bună dreptate: „Stabilitatea” invocată s-a dovedit un balon de săpun, în condiţiile în care nimeni nu ştie ce ar fi însemnat ea în RM. De aici presiunea serioasă pe instituţiile europene. Ce va face Bruxellesul acum, când proiectele susţinute de reprezentanţii săi în teritoriu s-au dovedit ineficace: oamenii au murit la Chişinău, PCRM e un partid imposibil de civilizat (ca şi liderul său), jinduitul dialog Opoziţie-Putere nu a existat, iar reprezentantul UE în RM a fost declarat persona non-grata în Transnistria? ”

Scenariul politic „odios” al comuniştilor de a trasnsforma Republica Moldova într-o ţară federativă a fost coordonat cu Federaţia Rusă, înainte de alegerile parlamentare.

Agnea este o fetiţă zâmbitoare care imită gesturile vedetelor ce cântă la televizor, dar care nu a auzit niciodată sunetele şi muzica. O operaţie în Austria, care costă în jur de 40 de mii de euro, ar rezolva problema de auz a fetiţei şi, aşa cum promit medicii, în scurt timp, Agnea ar începe să vorbească.

Autor: Natalia Ghilaşcu şi Tatiana Negru