Oficialii europeni s-au arătat „slabi de înger”, lăsându-se purtaţi cu vorbe dulci de către conducerea comunistă. De dragul „stabilităţii”, ei au încercat în repetate rânduri să convingă opoziţia să voteze preşedintele comunist. Analistul politic român, Dan Dungaciu, afirmă pe bună dreptate: „Stabilitatea” invocată s-a dovedit un balon de săpun, în condiţiile în care nimeni nu ştie ce ar fi însemnat ea în RM. De aici presiunea serioasă pe instituţiile europene. Ce va face Bruxellesul acum, când proiectele susţinute de reprezentanţii săi în teritoriu s-au dovedit ineficace: oamenii au murit la Chişinău, PCRM e un partid imposibil de civilizat (ca şi liderul său), jinduitul dialog Opoziţie-Putere nu a existat, iar reprezentantul UE în RM a fost declarat persona non-grata în Transnistria? ”

Refuzul opoziţiei de a vota preşedintele comunist marchează o nouă etapă în politica din Republica Moldova. Pentru Voronin votul pierdut este nu pur şi simplu „de aur”, el e mult mai greu, poate chiar e ca o piatră funerară pe cariera sa politică. Preşedintele comunist a pierdut aureola sa de lider invincibil şi abil care obţine întotdeauna tot ce vrea. Acum nu numai adepţii opoziţiei, dar şi membrii propriului partid realizează că „liderul e bătrân şi slăbit”. Autoritatea sa scade vertiginos atât în interior, cât şi în exterior. Totuşi, PCRM mai are suficiente pârghii de influenţă, deţinând  aparatul administrativ şi mass-media, puse în slujba puterii. Aceste resurse sunt şi vor fi folosite pe deplin în campania electorală.

Astăzi este evident că şi Uniunea Europeană, şi Rusia au înţeles că Voronin nu este un partener de nădejde. Promisiunile şi angajamentele PCRM asumate prin Planul de Acţiuni Republica Moldova–UE şi-au pierdut substanţial, după  atrocităţile din 7 aprilie, din credibilitate. Nici Kremlinul, care nu a renunţat niciodată la planul de a menţine  Republica Moldova  în sfera sa de influenţă, nu prea crede în liderul comunist care nu a semnat Planul Kozac în 2003 şi nu a recunoscut Osetia de Sud  şi Abhazia în 2008.

Totuşi, este o diferenţă între atitudinea Uniunii Europene şi cea a Rusiei faţă de Republica Moldova şi faţă de guvernarea ei. Dacă Uniunea Europeană acţionează, ca de obicei, „cu mănuşi şi menajamente”, aşteptând ca guvernarea moldovenească să evolueze firesc spre democraţie şi respectarea drepturilor omului, pentru Putin şi Medvedev Voronin rămâne un „our sun of a bitch”[1], care le poate aduce Republica Moldova înapoi, în imperiu. Anume de această strategie este dictată graba cu care preşedintele rus l-a felicitat pe Voronin cu ocazia victoriei în alegeri, încă înainte de a fi anunţate rezultatele. Şi nu doar atât: evenimentele din 7 aprilie poartă amprenta clară a unor manevre ale serviciilor secrete „frăţeşti”. Participarea la proteste a unor provocatori profesionişti: oameni solizi, raşi pe cap, cu geacă neagră şi staţie emisie-recepţie la purtător, vorbind ruseşte; arborarea drapelului Uniunii Europene şi al României pe clădirile parlamentului şi preşedinţiei cu participarea activă a poliţiştilor; expulzarea ambasadorului român sub pretextul organizării acţiunilor de violenţă, iată doar câteva „detalii” concludente în acest sens. „Din păcate, există un tandem între comunişti şi Federaţia Rusă, lucru care nu este straniu. Îl considerăm unul firesc, întrucât comuniştii s-au înrădăcinat în sistemul totalitar sovietic. Au păstrat aceste legături timp de 20 de ani şi le valorifică în continuare”, susţine primarul municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă.

În curând vom vedea unde se îndreaptă Republica Moldova: spre Uniunea Europeană sau spre o nouă dictatură, de sorginte sovietică, dominată de ură faţă de SUA şi UE şi aducătoare de umilinţă şi sărăcie pentru omul simplu.

Ala Mândâcanu din Quebec